marți, 3 august 2010

despre nevoia de a trai

Am primit un comment care mi-a smuls un raspuns si care mi-a dat in acelasi timp o idee. Sa scriu aici exact ideile cele mai in neregula care imi trec prin cap. E totusi greu de crezut ca, in afara de persoana(ele) care stiu deja cine sunt, o sa ma identifice cineva, si asa imi pot manifesta lasitatea pana la capat!
Am tot felul de idei si de ganduri pe care lumea le-ar condamna deschis, si care au intr-adevar ceva crud si inuman, dar undeva in forul nostru interior, toti cred ca avem.
Azi am comentat cu cineva doua basme si o poezie: "Catelusul schiop". N-o mai citisem de cand avea sor'mea cea mica vreo 4 ani, si plangea de mama focului de fiecare data. (paranteza: cred ca poezia asta ar trebui studiata pur si simplu la liceu. E mai educativa si mai complexa decat ne aducem aminte).
Si pentru ca persoana cu care discutam nu mai era chiar la varsta liceului, si (sper) ca stie sa-si opreasca gandurile la nivel mental, si sa nu le puna in practica, m-am incumetat sa-i spun urmatoarea parere. Anume, ca eu cred ca o viata cu handicap e ... de preferat sa se sfarseasca repede, dar realitatea e ca acesti oameni vor cu disperare sa traiasca. Nu stiu ce-i poate face atat de indragostiti de viata, dupa cum nu intelegeam de ce bunica mea, la 90 de ani, plangea pentru ca va muri. Mi se parea ca a trait o vesnicie si ca in mod normal in atat amar de timp ajungi sa te plictisesti de viata. Acum vad ca e ceva, pe care nu stiu sa-l numesc, dar care functioneaza impotriva vointei tale.
Revenind la parerea mea, persoana careia i-am impartasit-o m-a privit fix timp de cateva secunde, apoi a spus, cumva rabufnind, ca are aceeasi parere.
Inteleg deci ca moralitatea si umanismul social la scara larga e o mare ipocrizie.

7 comentarii:

  1. Avand in vedere (la propriu) ca v-ati pus poza,nu stiu cat de incognito ati mai ramas :)))

    RăspundețiȘtergere
  2. Eeeeeeeeeee, lumea e mica, dar poate fi si extrem de mare!

    RăspundețiȘtergere
  3. Plus ca eu speram sa nu fiu recunoscuta, si nici nu cred ca sta lumea disperata sa caute prin bloguri:)))

    RăspundețiȘtergere
  4. mda... am incercat s-o sterg. Daca nu reusesc sa scot poza, sterg tot.

    RăspundețiȘtergere
  5. Oamenii cu handicap nu vor neaparat sa traiasca(in aceleasi conditii). Vor sa o faca, dar altfel. E la fel ca o dorinta din mai mult in mai mult. Doar ca cea ce pentru noi e un dat, pentru ei e o dorinta de mai mult. Pana se impaca cu ideea. Si atunci ori ajung la aceeasi concluzie ca dumneavoastra si isi accepta soarta, ori se lovesc de adevarata ipocrizie a lumii care le spune "aveti pentru ce sa traiti, viata e de la Dumnezeu, bucura-ti-va de ea".

    RăspundețiȘtergere
  6. Tocmai, mie mi se pare, din afara, ca e un chin viata lor. Dar am vazut ca pot rade, ca au interese, ca uneori gasesc un sens vietii pe care o duc. Daca n-as fi observat asta, as fi spus cu mai multa usurinta ca e de preferat sa se sfarseasca. Asa, ramane doar o parere soptita, cu durere si compasiune pentru ei.

    RăspundețiȘtergere