amintiri traite

Uneori amintirile vin peste mine fara ca eu sa le chem. Ma invadeaza si ma iau prin surprindere, si nu ma pot apara.
Cand amintirile se refera la momente frumoase, totul e estompat. Imi aduc aminte ca m-am bucurat, ca m-am simtit extraordinar, dar starea de bine mi-o amintesc cu mintea. Adica DOAR mi-o amintesc. Nu retraiesc nimic, nu mai am emotiile acelea puternice, ci doar rememorez o stare de bine care nu ma mai influenteaza azi in niciun fel.
Amintirile care tin de neimpliniri, de taceri, de gesturi nefacute, de pierderi, de priviri, momentele care m-au facut candva sa ma prabusesc (si care, trebuie sa recunosc, au avut un impact emotional mult mai puternic), aceste momente nu imi vin pur si simplu in memorie. Prabusirea sufleteasca e la fel ca atunci. Remuscarile, la fel de puternice. Intrebarile, zbuciumul, tremurul, ura uneori, durerea, toate sunt la fel de intense. De fiecare data retraiesc tradarile, ale mele dar si ale altora, durerea de a nu putea spune, durerea de a vedea, durerea de a sti, la fel de intens ca atunci cand s-au petrecut.

Mi-e frig.
Maine vreau la soare.

saru'mana? Sarut mana!

In fata magazinului Unirea, surprind secunda intalnirii dintre un barbat si o femeie. E clar ca nu e o intalnire romantica, cei doi par mai degraba genul gospodar-afacerist. El ii saruta mana. Nu ma pot abtine sa ma gandesc ca poate miroase a zer, sau a peste.
Alt barbat, alta femeie. El ii saruta mana, si gestul lui e la fel de nepotrivit, pentru ca e erotico-libidinos. Asta pentru ca sunt pe strada. In rest, nu ma intereseaza.
Nu la fel se vad lucrurile atunci cand din ceremonia sarutului mainii lipseste tocmai ceremonialul. Atunci cand vine firesc, gestul e insotit de alte gesturi, care pun in evidenta apropierea reciproca a celor doi. Insa, in cele doua situatii surprinse de mine, sarutul mainii e doar un gest fara semnificatie. Nici macar respect nu transmite. (Desi presupun ca in primul caz asta intentiona, iar in al doilea caz respectul era exclus.)
Vechiul cod al bunelor maniere prevedea sarutul mainii la romani ca dovada a consideratiei barbatului fata de femeie. Stiu ca se atragea atentia ca in alte tari nu e cunoscut si nici apreciat acest obicei.
Nu stiu cum e codul de azi, nu ma intereseaza. Dar e extrem de nepotrivit, atata timp cat e fals.

amestecate

Ce dumnezeu i-a apucat pe astia de fac distinctia intre "experienta" si "expertiza"??? Si cica expertiza e ceea ce eu numeam experienta intr-un anumit domeniu!

Ca sa nu uit: am ceva de spus despre sarutarea mainii in strada si despre cum amintirile pot fi retraite cu acelasi impact si cu acelasi efect devastator. Bineinteles, mental.
Dar mi-e somn.