Azi am aflat de ce-mi place sa fiu profesoara.
Stiam ca-mi place, probabil ca se si vedea asta, dar nu stiam de ce.
Acum stiu.
Explicandu-le oamenilor din jurul meu ceva, de fapt ajung la intelegerea profunda a acelui lucru. Uneori ajung sa-mi dau seama de ceea ce explic abia peste cativa ani. Alteori imi dau seama ca am explicat gresit timp de cativa ani. Sau incomplet. Ce sa-i faci, nimeni nu e perfect... Ma bucur insa ca ajung sa aflu din ce in ce mai multe.
Ati putea sa spuneti, zambind, ca pentru a explica nu e neaparat nevoie sa te faci profesor.
Asa e. Dar am facut un experiment. Mai precis, am analizat doua situatii asemanatoare dintr-un punct de vedere, dar diferite din altul.
Subiectul discutiei era acelasi.
Am de ceva timp o obsesie. Nu inteleg care e rolul politicienilor in lume. Cred ca fiecare latura a societatii ar fi mult mai bine condusa de specialisti.
Ei bine, am pus problema asta in fata unei persoane care in mod sigur stie mai multe decat mine despre politica, desi nu face, si m-a contrazis. A spus ... nici nu conteaza ce, dar e important de spus ca n-am avut contraargumente, dar nici n-am fost convinsa de argumentele lui.
Am spus apoi acelasi lucru unui profesor. N-a avut nicio reactie, poate ca nici nu se gandise la asta. Am considerat ca nu e cazul sa insist.
Azi am spus asta unui tanar, care nu-mi e elev, dar cam asta e relatia dintre noi. Evident ca nu m-a contrazis.
Poate ca asta m-a ajutat sa aflu?
In fata lui am avut cel mai coerent discurs.
Adica in fata celui care chiar are nevoie sa afle.
Totusi, aici nu sunt profesoara nimanui. Mai mult, chiar as vrea sa aflu de ce trebuie sa existe politicieni. Nu conteaza felul argumentelor, nici numarul lor, nici cine le aduce. Totul e sa inteleg si eu odata.
Pentru ca, stiti ce e ciudat?
Acum, dupa ce am explicat tanarului respectiv ce cred eu, nu mai stiu nimic din ce-am spus!
(o sa povestesc alta data, probabil, despre fenomenul asta ciudat cu care ma confrunt )
