miercuri, 28 iulie 2010

pesimisto-optimistul

Exista oameni care isi dau seama ca nu functioneaza cum ar trebui si incearca sa-si gaseasca un drum cat de cat echilibrat urmand modele. Inclusiv texte care sa le spuna cum ar trebui sa gandeasca si ce-ar trebui sa faca in diverse situatii. Textele motivationale.
Eu nu cred ca astfel de texte au vreo influenta. Daca esti solar, optimist, oricat de multe zile negre vei avea, pana la urma felul tau de a fi va invinge. Dimpotriva, daca te-ai nascut negativist, pana si starea de fericire va fi umbrita de melancolie, de ceva nelamurit si care nu poate fi clar identificat ori numit exact.
Astea sunt cazurile simple. Esti optimist sau pesimist, si asta iti va regla fiecare eveniment din viata, ba chiar si perioadele de inactivitate.
Ce ne facem insa atunci cand ceva din interior se opune de fiecare data emotiilor pe care le avem? Suntem fericiti? Ar trebui, daca n-ar exista urma aceea de indoiala, tristetea care nu vrea sa plece, impresia ca maine va fi rau. Suntem nefericiti? De undeva din fiinta noastra vine, fara sa o putem impiedica in vreun fel, dorinta de a trai si de a ne bucura de orice. Ca e o forma de revolta impotriva urateniei din lume si din viata sau ca e pur si simplu ceva incontrolabil si care face parte din noi, alternanta asta intre optimism si pesimism care sunt un fel de "Gica contra" a trairilor obiective ale vietii ma enerveaza la culme. Nu sunt deloc un factor de echilibru, sau cel putin mie nu mi se pare.

Adevarul anonim

Mie imi place sa fiu anonima. Nu numai pe net, ci in general. Important nu e sa fii celebru, ci sa existi pentru persoanele importante. Daca esti anonim pentru ceilalti, e chiar o usurare.
Mi-as dori sa nu ma bage nimeni in seama, cu exceptia catorva persoane. Lumea mea s-ar putea constitui din ... n-am sa spun nici macar numarul persoanelor care mi-ar fi de ajuns!
Daca cineva are o reactie anonima decenta, pe net, de exemplu, nu mi se pare un lucru rau. Oricum cred ca un meserias in domeniu poate sa descopere cine e. Anonimatul e in spatiul virtual pretextul pe care il constituie bautura in viata reala: "Eram beat, nu stiam ce zic!" De fapt, tocmai atunci spui adevarul.
P.S. Stiu ca nu sunt anonima pe blog:D, dar mi-as dori!