Pana de curand habar n-aveam ca sunt geloasa. Acum stiu. Sunt. Chiar foarte. Din fericire, reactia mea nu e una clasica. Doar plec. Uneori imediat, alteori cu greu, dar asta se intampla pana la urma.
Mi s-a intamplat sa fiu si obiectul geloziei altcuiva (exista doua tipuri de astfel de gelozii: cineva e gelos pentru ca te iubeste pe tine, sau e gelos pentru ca iubeste pe cel care te iubeste pe tine). Sentimentul a fost diferit, si in mod clar m-am simtit mai bine cand am fost obiectul geloziei cuiva, chiar daca asta insemna sa nu ma sufere, decat atunci cand am fost eu geloasa. Urat sentiment!
De fapt, sunt eu egoista.
vineri, 23 iulie 2010
reguli de comportament, reguli de supravietuire
De mult nu mai e posibil sa respecte cineva toate legile si regulile, chiar daca ar vrea. In primul rand, nu cred ca exista fiinta umana care sa cunoasca toate regulile vietii si ale societatii, fie ele scrise sau nu. Dar chiar si daca le-ar sti, tot ar fi imposibil sa le respecte.
Dis-de-dimineata, adica pe la 9,30, m-am infiintat la universitate sa vad si eu rezultatul examenului la care am participat zilele trecute. La usa, 3 (trei) bodyguarzi. E admitere, zice unu', nu avem voie sa va lasam sa intrati. Veniti la 12.
Oricum plecasem de acasa pe furis, sperand ca mesterii, calfele si zidarii sa vina mai tarziu, sau sa ma anunte macar daca vin. [Apropo, n-au venit deloc! :))] Ce sa mai vin la 12, cand fugisem de acasa???
In mod normal, regula spune sa accepti evidenta, sa te intorci acasa si sa vii cuminte cand ti s-a spus. Nici nu m-am gandit la asta. I-am rugat sa ma lase sa intru, pentru ca panoul cu lista care ma astepta era fix la 5 pasi concreti. Nici gand. M-am certat cu ei. Neee! Am plecat sperand sa gasesc o bresa prin curtea interioara sau prin facultatile alturate. Tot nu. Am scris numele care ma interesau pe o hartie si l-am rugat pe unul dintre ei sa mearga si sa scrie el notele. Se intoarce, fara note, pentru ca sefa de tura, care statea lipita de panou, nu-l lasa sa se uite.
Cineva aflat aproape in aceeasi situatie cu a mea incepe sa vocifereze. Pana la urma, bodyguardul ii propune sa mearga insotita la secretaria, ca sa vada ca acolo nu e nimeni. Imi convine, pentru ca intru si eu.
Cinci pasi si un minut.
La ce a fost buna atata vigilenta?
Si atatea reguli?
La intoarcere urca in autobuz o babuta care imi spune confidential si triumfator ca a asteptat o gramada 381, dar merita. Are aer conditionat! Ma prefac ca n-o aud.
Dis-de-dimineata, adica pe la 9,30, m-am infiintat la universitate sa vad si eu rezultatul examenului la care am participat zilele trecute. La usa, 3 (trei) bodyguarzi. E admitere, zice unu', nu avem voie sa va lasam sa intrati. Veniti la 12.
Oricum plecasem de acasa pe furis, sperand ca mesterii, calfele si zidarii sa vina mai tarziu, sau sa ma anunte macar daca vin. [Apropo, n-au venit deloc! :))] Ce sa mai vin la 12, cand fugisem de acasa???
In mod normal, regula spune sa accepti evidenta, sa te intorci acasa si sa vii cuminte cand ti s-a spus. Nici nu m-am gandit la asta. I-am rugat sa ma lase sa intru, pentru ca panoul cu lista care ma astepta era fix la 5 pasi concreti. Nici gand. M-am certat cu ei. Neee! Am plecat sperand sa gasesc o bresa prin curtea interioara sau prin facultatile alturate. Tot nu. Am scris numele care ma interesau pe o hartie si l-am rugat pe unul dintre ei sa mearga si sa scrie el notele. Se intoarce, fara note, pentru ca sefa de tura, care statea lipita de panou, nu-l lasa sa se uite.
Cineva aflat aproape in aceeasi situatie cu a mea incepe sa vocifereze. Pana la urma, bodyguardul ii propune sa mearga insotita la secretaria, ca sa vada ca acolo nu e nimeni. Imi convine, pentru ca intru si eu.
Cinci pasi si un minut.
La ce a fost buna atata vigilenta?
Si atatea reguli?
La intoarcere urca in autobuz o babuta care imi spune confidential si triumfator ca a asteptat o gramada 381, dar merita. Are aer conditionat! Ma prefac ca n-o aud.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)