am eu un feeling

La vreo doua luni dupa Revolutia din '89, cand inca nu se oprisera palpitatiile emotionale din decembrie, am simtit o nedumerire. Era un grup de oameni care protestau si nu intelegeam de ce.
Incerc acum sa radiografiez pur si simplu felul in care percepeam atunci lucrurile si circumstantele in care ma aflam ca individ. Cu 3 luni inainte, sperasem zadarnic sa-l dea afara aia pe Ceausescu la congres. Era, dupa mine, eliberarea suprema. La doar o luna dupa asta, picase nu doar Ceausescu, ci si toti ceilalti din preajma. Pentru insul care traia intr-o lume concreta extrem de mica si care se refugia in carti era mult mai mult decat sperase. Evident ca nici prin gand nu-mi trecea sa fiu nemultumita. De acee,a nu intelegeam ce vor oamenii aia care nu erau multumiti. Cica nu-l vor pe Iliescu. N-aveam nici urma de interes cine era Iliescu, de ce nu era bun, nu ma intrebam daca exista alternative. Despre el auzisem, inca din perioada cand ascultam pe intuneric Vocea Americii, ca va fi urmatorul presedinte al Romaniei si aveam aproape o viziune religioasa in privinta asta. Adica, iata, profetia s-a implinit.
Din cand in cand imi revine in memorie seara in care am vazut filmul dupa care mi-a spus maica-mea ca mi-a pus numele. Pare-mi-se "Love story". Ne uitam atunci cu religiozitate la tv, eram la tara si vedeam filme americane, cine putea sa-si imagineze asa ceva inainte???
Dupa film, intra stirile si atmosfera lacrimogena se usuca instantaneu. Adevaru' ca doar pe jumatate, pentru ca afara era o lapovita de nu-ti venea sa scoti afara nici o unghiuta. Si in timpul asta, un grup compact de oameni protestasera impotriva conducerii.
Imi amintesc, de parca acum as auzi, o intrebare a unei reporterite, intrebare care cred ca se regasea in mintea a trei sferturi din Romania. "Ce v-a facut pe dumneavoastra sa iesiti in strada, in loc sa va uitati la filmul "X", care tocmai a fost la tv?
Nu glumesc, asta era felul in care gandeam aproape toti. Daca citeste careva care era constient la momentul ala ca exista pe lume, poate sa confirme sau sa-mi spuna ca mint ca o gazeta. In mediul meu, oricum, niciun neuron nu se agita la gandul ca poate adevarul e si altul decat ni se pare noua ca e.
Cam acelasi fenomen cred ca se petrece si acum.
Intre timp, cred ca mi-am mai ascutit intuitia si am amplificat autocunoasterea. Deci, am un sentiment foarte vag ca Basescu a avut un plan care nu era rau intentionat. S-a dovedit a fi doar rau, pentru ca n-a gasit oamenii potriviti, si asta pentru ca ii alege in asa fel incat sa se muleze pe personalitatea lui dictatoriala. Adica incapabili sa aiba propriile idei si sa-l infrunte pe sef.
A fost tradat. Brutus al Cezarului Basescu se numeste exact Basescu.
In rest, raman la parerea ca are ceva cu noi. Dar incep sa intrevad ca ar fi trebuit sa fim certati asa cu mult timp in urma.