vineri, 6 august 2010

frustrare? ura?

La drept vorbind, o stare asemanatoare cu frustrarea lui basescu, dar altfel totusi, pentru ca n-am fost niciodata politician, ceva asemanator deci, am trait si eu. In timpul unei perioade negre, emotional vorbind, am avut o reactie agresiva fata de cineva. De fata mai erau si altii, si dupa ce persoana agresata a plecat, am fost atent sa vad ce face altcineva, care, de fapt, ma interesa. N-a ramas langa mine. La cateva secunde a iesit, transmitand clar de partea cui era. Mai precis, ca nu era langa mine. Nu aveam dreptate, dar aveam nevoie de ajutor. Nu l-am primit.

Numai ca basescu e totusi intr-o alta situatie. Si raman la parerea initiala: nu e doar frustrat, ne uraste.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu