In fata magazinului Unirea, surprind secunda intalnirii dintre un barbat si o femeie. E clar ca nu e o intalnire romantica, cei doi par mai degraba genul gospodar-afacerist. El ii saruta mana. Nu ma pot abtine sa ma gandesc ca poate miroase a zer, sau a peste.
Alt barbat, alta femeie. El ii saruta mana, si gestul lui e la fel de nepotrivit, pentru ca e erotico-libidinos. Asta pentru ca sunt pe strada. In rest, nu ma intereseaza.
Nu la fel se vad lucrurile atunci cand din ceremonia sarutului mainii lipseste tocmai ceremonialul. Atunci cand vine firesc, gestul e insotit de alte gesturi, care pun in evidenta apropierea reciproca a celor doi. Insa, in cele doua situatii surprinse de mine, sarutul mainii e doar un gest fara semnificatie. Nici macar respect nu transmite. (Desi presupun ca in primul caz asta intentiona, iar in al doilea caz respectul era exclus.)
Vechiul cod al bunelor maniere prevedea sarutul mainii la romani ca dovada a consideratiei barbatului fata de femeie. Stiu ca se atragea atentia ca in alte tari nu e cunoscut si nici apreciat acest obicei.
Nu stiu cum e codul de azi, nu ma intereseaza. Dar e extrem de nepotrivit, atata timp cat e fals.
Am dat intamplator peste blogul tau.Cu siguranta esti o persoana citita; nu stiu ce profesie ai, dar reactia pe care ai avut-o fata de aceste gesturi ( dupa parerea mea extrem de frumoase si pe cale de disparitie, chiar si la modul formal) este una egoista.In plus,faptul ca gandul te-a dus la mirosul de peste si de zer spune multe despre caracterul tau.Suntem ceea ce gandim,nu crezi? M.
RăspundețiȘtergereIn mod sigur reactia mea este egoista, n-am sa incerc sa neg lucrul asta, chiar daca nu ma mandresc neaparat cu el. Am ajuns egoista, n-am fost (cred) intotdeauna asa.
RăspundețiȘtergereDa, poate ca suntem ce gandim. Ba chiar e destul de sigur. Dar, inca o data, nu vreau deloc, dar deloc, sa pretind ca as fi altcineva decat sunt. Si asa nu stiu prea bine cine sunt si ce vreau... Imi asum pana la urma faptul ca sunt rea, rautacioasa si insensibila si poate o sa incerc sa remediez aceste defecte. Daca mai pot.
Fiecare lucru de pe lumea asta poate fi privit macar din doua perspective. De atatea ori am fost pusa in situatia de a spune cu convingere lucruri de care ma indoiam, doar pentru a nu perverti gandirea tinerilor care ma ascultau, incat aici risc sa scriu toate ereziile care-mi vin in minte.