de unde rezulta ca meseria nu se bazeaza neaparat pe talent, dar talentul tot nu dispare

"Daca ne-ati vedea cum facem cand bem un pic mai mult...!" zice unul dintre nenea mesterii care maine o sa-si termine treaba si o sa plece acasa.
Tin sa mentionez ca din prima zi acest mester a observat teancul de carti de pe biblioteca mea si m-a intrebat ce e cu ele.( Destul de multi insi care teoretic ar trebui sa aiba legatura cu cartile nici nu le-au vazut.) I-am spus povestea lor si a tinut neaparat sa-i dau una (deci e cu o carte mai putin:D). A deschis-o chiar atunci si a inceput sa citeasca. Era clar foarte interesat. Celalalt radea. L-a luat la misto, i-a smuls cartea din mana. A primit o semiinjuratura si si-a luat cartea inapoi. A spus ca o va citi cand va avea timp, si ca ii plac astfel de lecturi.
Azi isi continua destainuirea. "Eu, zice, cand beau, fac poezii. Asta (si arata spre colegul lui mester) spune glume de tot felul, iar X (prietenul lor), se apuca sa latre.
Separat, prietenul celor doi imi povestise drama pe care a trait-o la implinirea unei varste semirotunde, pe care el o considera limita tineretii (mai am ceva timp pana atunci, yes!:P)
Oamenii astia sunt instalatori, zugravi, lacatusi, dar dincolo de toate astea sunt oameni de isprava. Si mi se pare senzational ca nu si-au abandonat sensibilitatea. Sunt barbati, dar nu le e rusine ca in interiorul lor tremura, ca au emotii, ba chiar mai mult, vorbesc fara retinere despre asta. Sunt oameni. Au tristeti si le manifesta, au bucuria de a trai si nu si-o reprima doar pentru ca au o varsta, ori pentru ca au o familie.
As vrea sa fiu ca ei.