Azi, pe cand ma intorceam de la examen, am aflat de ce dintr-o data, dupa ani de zile in care tot ce-mi doream era sa stau si sa zac, de cateva luni fac tot felul de lucruri la care nici nu m-as fi gandit. Mai mult, ma decid sa le fac intr-o secunda, si de cele mai multe ori nu imi ia mai mult de doua zile sa le termin. Cel mai des, cateva ore, daca sunt scripte. Proiecte, examene, seminarii, simpozioane,informatii oferite cui are nevoie de ajutor intelectual, obsesia jocurilor pe net, si mai sunt si interese care nu necesita vreo actiune concreta, dar care ma intereseaza.
Ma simt ca o piatra care a scapat dintr-o prastie intinsa la maximum. Presiunea acumulata pe cand eram in "stand by" este atat de mare, incat as face orice. Ma simt in competitie cu toata lumea, chiar si pentru prostioare, si nu accept sa nu incerc. Daca pierd, sau daca gresesc in fata cuiva, e grav, dar mult mai grav mi se pare sa pierd ocazii. Prefer sa renunt eu decat sa stiu ca as fi putut ceva si n-am facut.
Reiau. Ma simt ca o piatra eliberata dintr-o prastie perfect intinsa. Uneori ma ingrijorez pentru ca, daca toate proiectele imi vor iesi, nu le pot face pe toate fara ajutor. La unele nu pot primi ajutor, la altele... mai vedem.
Deocamdata simt ca am mai multa energie decat am avut, adunata, toata viata mea. Sper sa n-o consum pe toata intr-un timp foarte scurt.
până la urmă nu am aflat răspunsul, de ce ?
RăspundețiȘtergereCa si piatra care scapa din chingile prastiei, sunt libera. Nu total, dar e ca si cum as fi fost ani de zile inchisa in propriile neputinte si acum, in sfarsit, imi asum riscul sa trec peste ele.
RăspundețiȘtergereok, am inteles dece-ul, ramane cum-ul ?
RăspundețiȘtergere:))
RăspundețiȘtergereO sa spun simplu, desi numai simplu n-a fost. printr-un razboi pe care (sper) l-am castigat. Razboi cu mine. Ani de zile adversara mea imi spunea ca n-are rost, dar eu sunt incapatanata, si ziceam mereu ca nu conteaza, sunt cateva lucruri pe care le fac si fara sa aiba sens! Nu erau prea multe, dar au fost cateva, ca de exemplu mersul la serviciu zilnic si ma rog, obligatiile care mi-ar fi periclitat siguranta financiara ori respectul de sine, daca ar fi fost abandonate.
Dar sa ma opresc aici...:D
na, ca mai am ceva de facut zilele care vin! :)))
RăspundețiȘtergere