Nu mi se pare bine ca cineva sa se indragosteasca rapid de fiecare individ/a aparent disponibil/a care ii apare in cale. Poate ca e o vulnerabilitate care se numeste nevoie de iubire, dar sunt unele cazuri in care el/ea se indragosteste de mai multe ori pe an, cand intalneste pe cineva mai interesant. Ma intreb ce se intampla cu iubirea pentru omul pe care il considerase pana atunci "cel mai".
Stiu cel putin un caz, de-aia m-am apucat sa scriu despre asta. As vrea sa-i inteleg pe oamenii astia. Si ii incadrez intr-o categorie separata pentru ca, de patru ani de cand stiu persoana asta (si de mai multi de cand cunosc altele), constat ca fenomenul se repeta. Uneori nu conteaza deloc ca noul aparut, obiectul proaspetei iubiri, nu se potriveste deloc cu vesnicul indragostit. E nou. Ar putea sa fie si ok. Sa verific daca intr-adevar e? Sa verific, sa incerc macar sa vad daca el/ea are macar o urma de interes pentru mine? Neeeeeeeee! La ce bun? Ei se indragostesc si gata.
M-am simtit prost din cauza asta, pentru ca am avut senzatia ca sunt folosita pe post de "prezervativ sentimental" care sa protejeze pe cineva de un astfel de candidat permanent la dragoste.
Sincer. Eu as fi jignita profund daca as avea nenorocul sa tin (chiar si doar sa tin) la un om care traieste doar ca sa vada ce noutati mai apar. Ar insemna ca sunt cantitate neglijabila. Am nevoie sa ma feresc de astfel de oameni nestatornici.
Si as avea ceva de spus si la adresa celor care n-au curaj sa spuna clar ca nu sunt interesati si se complac in a-l tot lasa sa spere pe bietul indragostit de meserie, dar care niciodata nu va sti ce e dragostea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu