de la cuvinte la politica

Ar trebui sa pledez pentru cuvinte, cu asta ma ocup, asta mi-e meseria si intotdeauna mi-au placut. Candva, printr-a saptea parca, am spus ca vreau sa ma fac cititor. Cuvintele mi s-au parut, si mie, totul, ca si lui Octavian Paler.( "

Pentru mine cuvantul are valoare deasupra tacerii. Tacerea e neparticipare, pe cand cuvantul e avantare in necunoscut. Tacerea e nimic, cuvantul e totul.")
Am cunoscut insa, mult mai tarziu, tacerea. Si pe cea enervanta, si pe cea jignitoare, si pe cea care provoaca, ori aproba, si pe cea complice, si cred ca o stiu si pe cea totala: e cea care nu are nevoie de cuvinte. Nici de gesturi. E pur si simplu starea de bine de langa cineva. Am cunoscut insa si tacerea apasatoare, care vine din faptul ca nu mai e nimic de spus si din nepotrivire.
In acest ultim caz, cuvintele vin sa salveze situatia. Adica umplu in mod fals un gol care ramane totusi acolo, oricat ne-am minti. Ar fi bine ca, la primul semn ca tacerea nu mai da stari de implinire, sa ne luam pur si simplu ramas bun si sa plecam.
In sfarsit, cuvintele prea multe pot sa ascunda, cred, lipsa de interes. Sau un anume interes. E important de stiut care.
In lumea reala, cuvintele fara fapte nu inseamna nimic. Sa te pricepi doar la cuvinte poate sa duca la situatii in care se afla acum smecherii de la guvernare.
Poate ar trebui sa ne gandim ce criterii aplicam atunci cand votam.