Am diverse impresii, si, pentru ca nu stiu care e adevarata, o sa le ignor pe toate. Uneori mi se pare ca sunt intr-un dialog neobisnuit, frumos prin ineditul lui, pe care il prefer in mod clar comunicarii clasice, dar care nu e in totalitate clar. In trecut as fi privit un astfel de semn total deviant si aberant, i-as fi dat interpretari abracadabrante. Azi stiu unde sunt, ce am si la ce sa ma astept.
Daca ma uit la alte dialoguri, care sunt in mod clar clasice, vreau si eu asa, si ma apuca tot felul de ganduri idioate.
Mai precis, vreau si ce e special, dar si banalitatea. Cred ca fiecare are importanta ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu