Exista oameni care isi dau seama ca nu functioneaza cum ar trebui si incearca sa-si gaseasca un drum cat de cat echilibrat urmand modele. Inclusiv texte care sa le spuna cum ar trebui sa gandeasca si ce-ar trebui sa faca in diverse situatii. Textele motivationale.
Eu nu cred ca astfel de texte au vreo influenta. Daca esti solar, optimist, oricat de multe zile negre vei avea, pana la urma felul tau de a fi va invinge. Dimpotriva, daca te-ai nascut negativist, pana si starea de fericire va fi umbrita de melancolie, de ceva nelamurit si care nu poate fi clar identificat ori numit exact.
Astea sunt cazurile simple. Esti optimist sau pesimist, si asta iti va regla fiecare eveniment din viata, ba chiar si perioadele de inactivitate.
Ce ne facem insa atunci cand ceva din interior se opune de fiecare data emotiilor pe care le avem? Suntem fericiti? Ar trebui, daca n-ar exista urma aceea de indoiala, tristetea care nu vrea sa plece, impresia ca maine va fi rau. Suntem nefericiti? De undeva din fiinta noastra vine, fara sa o putem impiedica in vreun fel, dorinta de a trai si de a ne bucura de orice. Ca e o forma de revolta impotriva urateniei din lume si din viata sau ca e pur si simplu ceva incontrolabil si care face parte din noi, alternanta asta intre optimism si pesimism care sunt un fel de "Gica contra" a trairilor obiective ale vietii ma enerveaza la culme. Nu sunt deloc un factor de echilibru, sau cel putin mie nu mi se pare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu