feed-back educational

Uneori revad in cate un magazin fosti elevi. Cand sunt vanzatori, sau bagatori de seama printre rafturi, si mai ales daca acestia au visat cu voce tare pe vremuri in fata mea, mi-e destul de greu sa-i privesc cu seninatate. Uneori mi se pare ca ei insisi isi amintesc de visele alea nerealizate de care vorbeau atunci, si mi se pare ca revederea e mai degraba dureroasa.
Cum o fi sa visezi ca vei ajunge profesor sau scriitor, si sa ajungi vedeta de chat?
Sau cum te simti sa-ti amintesti ca doar cu cativa ani in urma ii spuneai nepasator spre obraznic profesorului in fata ca tu ai viitorul asigurat, nu mai ai nevoie de invatatul lui, iar acum esti vanzator in piata?
Nu-mi imaginez. Sunt cazuri extreme, e adevarat, dar ele exista.
Sunt si situatii fericite. Din cand in cand intalnesc un fost elev pe care toata lumea il vedea viitor infractor, la inchisoare. Era si a ramas analfabet. Dar munceste. Revederea cu el este o bucurie, si pentru mine, dar si pentru el. Eu imi dau seama atunci ca e posibil ca libertatea lui de azi sa se datoreze faptului ca i-am fost diriginta vreo 2 ani. Nici nu cred ca a auzit vreodata de cuvantul "olimpiada", dar nici noi nu suntem profesori doar pentru olimpici.
Pentru cei care se gandesc sa ne plateasca in functie de performante, as intreba cum evalueaza ei munca mea in cazul acestui ultim elev de care vorbeam?

give me a light!

M-am lasat de fumat de vreo 8 luni. Motivele sunt financiare (de acum vreo 10 ani mi-am pus problema ce ma fac daca ajunge pachetul 100 de mii), dar tin si de ambitia personala.
Ultimele luni de fumator am fost client fidel al contrabadei. Eram fumatoare de Pall Mall si erau chiar bune avand in vedere diferenta de pret. Pe urma am mai cumparat din cand in cand pentru cunostinte. La un moment dat, insa, Pall Mall a disparut din pungile contrabandistilor. Au in schimb toate tigarile gretoase de pe lume, Kiss cu arome de ce vrei tu.
N-am cautat prea adanc sa vad daca se fabrica Kiss la noi in tara. Pall Mall, insa, da.
Singurul motiv la care ma pot gandi si care ar justifica penuria de Pall Mall de contrabanda este exact interesul firmei producatoare pe piata romaneasca. As putea sa-mi imaginez o intelegere neoficiala dintre British American Tobacco si autoritatile romane, prin care sa se stipuleze ca, in schimbul ramanerii in Romania a respectivei companii, sa fie oprite de pe piata tigarile Pall MAll de contrabanda. Restul marcilor, insa, libeeeeeer!

am eu un feeling

La vreo doua luni dupa Revolutia din '89, cand inca nu se oprisera palpitatiile emotionale din decembrie, am simtit o nedumerire. Era un grup de oameni care protestau si nu intelegeam de ce.
Incerc acum sa radiografiez pur si simplu felul in care percepeam atunci lucrurile si circumstantele in care ma aflam ca individ. Cu 3 luni inainte, sperasem zadarnic sa-l dea afara aia pe Ceausescu la congres. Era, dupa mine, eliberarea suprema. La doar o luna dupa asta, picase nu doar Ceausescu, ci si toti ceilalti din preajma. Pentru insul care traia intr-o lume concreta extrem de mica si care se refugia in carti era mult mai mult decat sperase. Evident ca nici prin gand nu-mi trecea sa fiu nemultumita. De acee,a nu intelegeam ce vor oamenii aia care nu erau multumiti. Cica nu-l vor pe Iliescu. N-aveam nici urma de interes cine era Iliescu, de ce nu era bun, nu ma intrebam daca exista alternative. Despre el auzisem, inca din perioada cand ascultam pe intuneric Vocea Americii, ca va fi urmatorul presedinte al Romaniei si aveam aproape o viziune religioasa in privinta asta. Adica, iata, profetia s-a implinit.
Din cand in cand imi revine in memorie seara in care am vazut filmul dupa care mi-a spus maica-mea ca mi-a pus numele. Pare-mi-se "Love story". Ne uitam atunci cu religiozitate la tv, eram la tara si vedeam filme americane, cine putea sa-si imagineze asa ceva inainte???
Dupa film, intra stirile si atmosfera lacrimogena se usuca instantaneu. Adevaru' ca doar pe jumatate, pentru ca afara era o lapovita de nu-ti venea sa scoti afara nici o unghiuta. Si in timpul asta, un grup compact de oameni protestasera impotriva conducerii.
Imi amintesc, de parca acum as auzi, o intrebare a unei reporterite, intrebare care cred ca se regasea in mintea a trei sferturi din Romania. "Ce v-a facut pe dumneavoastra sa iesiti in strada, in loc sa va uitati la filmul "X", care tocmai a fost la tv?
Nu glumesc, asta era felul in care gandeam aproape toti. Daca citeste careva care era constient la momentul ala ca exista pe lume, poate sa confirme sau sa-mi spuna ca mint ca o gazeta. In mediul meu, oricum, niciun neuron nu se agita la gandul ca poate adevarul e si altul decat ni se pare noua ca e.
Cam acelasi fenomen cred ca se petrece si acum.
Intre timp, cred ca mi-am mai ascutit intuitia si am amplificat autocunoasterea. Deci, am un sentiment foarte vag ca Basescu a avut un plan care nu era rau intentionat. S-a dovedit a fi doar rau, pentru ca n-a gasit oamenii potriviti, si asta pentru ca ii alege in asa fel incat sa se muleze pe personalitatea lui dictatoriala. Adica incapabili sa aiba propriile idei si sa-l infrunte pe sef.
A fost tradat. Brutus al Cezarului Basescu se numeste exact Basescu.
In rest, raman la parerea ca are ceva cu noi. Dar incep sa intrevad ca ar fi trebuit sa fim certati asa cu mult timp in urma.

lauda de sine, ceruta de la altii

La tv e Paunescu. Explica in ce mod a fost primit si cinstit intr-o comunitate, si reproseaza statului ca nu-i apreciaza pe intelectuali. Are dreptate, dar nu despre asta vreau sa vorbesc.
Nu stiu ce-i face pe oameni sa se simta atat de bine cand li se spune cat sunt de buni. Unii ajung sa cerseasca laude si anuleaza in felul asta tot ce au facut si care le dadea valoare.
Sper sa nu fiu asa. Dar sunt, probabil.

back

Am un motiv pentru care reiau scrisul aici, dar n-am sa-l destainui. Poate ca ar trebui totusi, pentru necunoscatori, sa explic de ce ma oprisem. Pentru ca deja eram citita pentru ca eram "profa" si nu pentru ce scria aici. Iar aici nu voiam sa fiu profa. Voiam sa fiu om simplu, mai ales cu partile mele rele. Ar fi fost, daca vreti, un fel de portret al lui Dorian Gray.
Deci, nu scriu pentru feed-back-uri. Nu va ganditi "hai sa-i dau un comment, ca n-o baga nimeni in seama, saraca." Daca vreti insa sa ma contraziceti, sau sa completati, sunt foarte atenta la ce aveti de spus.

In timpul corecturii la bac am experimentat constient felul in care este acceptata o idee de oameni. Nu e asa o idee mareata, ci doar aceea a corectitudinii. La inceput am afirmat ca n-am de gand sa-i trec daca n-au scris si nici nu o sa le dau note mari daca au copiat.
Una dintre colegele mele de corectura, profesoara la un mare si renumit liceu, a ripostat destul de vehement. Argumentul ei a fost ca n-ar trebui sa ne razboim cu copiii pentru faptul ca ei au copiat sau pentru ca nu stiu. S-a oprit singura din vorba, dupa cateva secunde, inghitindu-si cu greu cuvintele. Am avut insa senzatia ca se opreste nu pentru ca nu voia sa se certe cu o nebuna ca mine, ci pentru ca si-a dat seama ca n-are dreptate. N-am insistat. Doua ore am corectat in liniste, dar in aer plutea aversiunea.
Azi am aflat ca a picat si ea, ca si noi, celelalte, pe cei care chiar n-au scris. Probabil ca a dat note mai mari decat mine la lucrarile care semanau intre ele, pentru ca era pur si simplu setata sa nu vada adevarul. Nicio secunda n-a pomenit de existenta acelorasi raspunsuri, iar cand mai comenta (evident, pozitiv), vorbea despre ce limbaj frumos are candidatul.
Cred ca ar fi extrem de benefic un schimb intre scoli. Profii de la liceele de elita tind sa se rupa de realitate. Noi, cei din zona de mijloc, cred ca suntem cumva privilegiati. Se intampla sa mai apara si cineva bun, dar stim si care e realitatea. Dar tot mi-ar placea sa predau o luna macar prin liceul ala!
Din pacate, suntem ipocriti. A venit control de la minister. Inainte sa apara, discutia era ostila la adresa vizitatorilor. Cand au aparut, erau toti extrem de atenti sa fie totul bine. Asta m-a facut sa adopt o atitudine tepoasa.
Pana la urma, profa de elita a recunoscut ca nu detine adevarul absolut. La randul meu, am recunoscut ca profii care permit copierea sunt o mare problema a sistemului si ne refuza pur si simplu sensul de a exista cu folos.

libertate????

Totusi, oricata libertate ar vrea cineva, ce are cu restul oamenilor????
Baiatul are probleme la mansarda, clar.

Prefer libertatea interioara, cu pretul ... cu un pret.

acum stiu

Azi, intr-un parculet de copii. O fetita vine la bunicul ei. Ati vazut cum alearga fotbalistii pana la un punct, si apoi schimba directia brusc, luand-o inapoi, dar pastrand aceeasi viteza?
Asa a facut fata. In momentul in care a schimbat directia, i-a spus bunicului: "Am o amica!"
Atat. Si a plecat inapoi.
In secunda aia am inteles unde am gresit.

Tot in parc, o fetita ii da unei "tanti" o crenguta. Baiatul femeii o smulge si o arunca, gelos. Apoi vine si el cu o crenguta si i-o da.

hmmm!